Încă din cele mai vechi timpuri (unele mărturii datând din anul 3000 I.Ch.), oamenii foloseau panouri din lemn pentru a se proteja de ger şi de animale. În secolul XII-XIII, în Franţa se utilizau podele din lemn de stejar şi măslin.
În secolul XIV, tot în Franţa, în castele şi reşedinţe se puneau pe jos două straturi de lemn: unul servea ca suport, altul avea rol estetic propriu-zis.
În anul 1534, a fost "montat" primul parchet la curtea lui Francisc I, după indicaţiile arhitectului JULES MENARD.
Cuvântul PARCHET, utilizat la început în Franţa, dar şi în alte ţări europene, şi-a schimbat în timp înţelesul. La origine, cuvântul "parchet" era diminutivul lui "parc" (parc). Cu timpul, acest cuvânt a început să identifice un spaţiu bine determinat, locul unde se ţineau şedinţe sau adunări; în particular, sala de reuniuni a lui Ludovic al XIV-lea era numită "PARQUET". Deoarece această sală era pardosită cu lemn, cuvântul "parquet" a început să fie sinonim cu "pardoseala din lemn"

.